Ce trebuie sa stiti despre hepatita B

In acest secol, hepatita a fost si ramine la ordinea zilei. Pe linga arhicunoscuta forma de hepatita A, supranumita Boala miinilor murdare, care se transmite cu adevarat din cauza igienei insuficiente, a neglijentelor de tot felul, exista alte forme care sint mult mai periculoase.

Hepatita virala B sau inflamarea ficatului

Este o infectie produsa de virusul hepatitei B, caracterizata prin inflamarea ficatului. Aceasta hepatita are mai multe variante de evolutie si incheiere. Acest virus al hepatitei a primit numele de virus-problema, deoarece proportiile de raspindire a acestei forme de hepatita sint comparabile cu cele ale cumplitei maladii SIDA. De hepatita B se leaga un mare numar de cazuri de maladii hepatice cronice, incluzind ciroze si cancere ale celulei hepatice. De fapt, virusul hepatitei B face parte din cele 10 cauze principale care produc decesul populatiei, plasindu-se pe locul 9, cu mult inaintea cumplitului HIV.

Unii sint bolnavi si nu stiu

In timpul vietii, o treime a populatiei globului este infectata cu acest virus al hepatitei B. Multi insa contracteaza o forma nesimptomatica si se insanatosesc, scapind de virus, chiar si fara sa stie, de multe ori, ca l-au contractat vreodata.

La alte persoane, virusul ramine in organism, astfel incit acestea devin purtatori cronici ai acestuia. In aceasta situatie se afla in prezent aproximativ 350 milioane de oameni de pe glob. Nivelul cel mai mare al frecventei acestei infectii se inregistreaza in Asia de Sud-Est si in Africa, unde peste 7 la suta din populatie este infectata cu virusul hepatitei B. Cifra cea mai scazuta se inregistreaza in Europa, America de Nord si Australia, sub 2 la suta.

Infectarea se produce la patrunderea virusului in singe

Infectarea se produce la patrunderea virusului in singe, in cazul unor leziuni ale tegumentelor si mucoaselor. Este un virus parenteral. Sursa infectiei o constituie purtatorii de virus - bolnavi de hepatita B in forma usoara sau cronicizata. Virusul este continut in umorile bolnavului - in singe, sperma, saliva. Acest virus este extrem de activ, fiind si deosebit de rezistent in mediul inconjurator. De aceea, pentru a se infecta cu virusul hepatitei B, pentru o persoana nu este nevoie decit de o cantitate foarte mica continuta, spre exemplu, in 0,0001 ml de singe.

Caile de transmitere a virusului hepatitei B

Acest virus se transmite atit pe cai naturale, cit si pe cai artificiale.

Caile naturale de transmitere a hepatita B sint cea sexuala, de la mama infectata la sugar, chiar si la fat, in cadrul familiei, intre membrii acesteia, datorita contactului zilnic existent (farfurii, pahare etc.).

Caile artificiale de transmitere sint transfuziile de singe, instrumentele medicale nesterilizate, injectarea de narcotice, tatuaje, procedurile cosmetice etc.

Alte forme de virus al hepatitei

In afara virusului B, am pomenit aici de virusul hepatitei A. Exista, in plus, formele de virus C, D si E. Virusurile hepatitei A si E se transmit prin infectii intestinale sau pe cai similare - boala miinilor murdare, a apei infectate etc. Hepatita C si D au cai de transmitere comune cu ale virusului B si produc hepatite acute si cronice.

Adolescentii - grupa de risc maxim

Hepatita B mai este denumita si insotitoare a SIDA, deoarece caile de transmitere sint aceleasi. De aici rezulta ca si grupele de risc sint similare: grupa de virsta de 15-29 de ani, principala grupa de risc fiind adolescentii, caci tocmai ei sint cei mai inconstienti si mai imprudenti in comportamentul sexual si in utilizarea drogurilor.

Dupa infectarea cu acest virus al hepatita B se poate produce hepatita in forma acuta sau cronica.

Perioada de incubatie a virusului dureaza intre 4 si 200 de zile (in medie 80 de zile). In unele cazuri lipsesc cu desavirsire simptomele sau apare doar un usor disconfort gastrointestinal, in altele aspectul clinic este cel tipic - cu ingalbenirea accentuata a tegumentelor si mucoasei ochilor. In alte cazuri se produce o hepatita galopanta si extrem de grava.

Care sint simptomele tipice

Bolnavii tipici prezinta, inaintea declansarii bolii, o perioada de 1-5 zile in care prezinta scaderea apetitului, slabiciune, greturi, apasare si greutate in partea dreapta a abdomenului, unde este plasat ficatul, dureri de incheieturi.

La 5-10 la suta din adultii care se imbolnavesc de hepatita B virusul nu dispare din organism si se produce hepatita cronica. In cazul copiilor afectati, mai ales a celor foarte mici, procentul este mult mai mare. Daca insanatosirea nu intervine intr-un interval de sase luni de la imbolnavire, se poate vorbi de hepatita cronica. La 15-20 la suta dintre adulti boala evolueaza spre ciroza in timp de 5-20 de ani. Ritmul degenerarii ficatului este accelerat de consumul de alcool.

Virusul hepatitei B poate supravietui si in alte organe, imbolnavindu-se spre exemplu, se poate declansa o glomerulonefrita.

Metode specifice de tratament

Tratamentul de baza il constituie administrarea de interferon, atit in cazul formelor acute, cit si in hepatitele cronice. Tratamentul este supravegheat obligatoriu de medicii specialisti. Cel mai sigur este insa aplicarea metodelor profilactice - adica, sa nu ne imbolnavim. Prin urmare, atentie la caile de transmitere.

Nora Nicolae